Arta de a pierde

      Noi toți cautăm mereu soluții practice pentru a contracara incertitudinea  care există în lumea în care trăim. Pentru a reuși acest lucru ar trebui să facem și ajustări mintale, să privim lucrurile dintr-o altă perspectivă. Trăim într-o lume în care învingătorul ia totul.  În copilărie căutăm mereu atenție în familie , pentru note, de la  prieteni iar în sport dorim  să fim mereu primii. Mai târziu, când suntem angajați învățăm cum să ne depășim colegii.  Trebuie să jucăm astfel încât să câștigăm. Librăriile sunt pline de cărți de marketing cu instrucțiuni: “cum să câștigi clienți”, “cum să câștigi un contract” sau mai nou “ cum să câștigi la bursă”. În afaceri, politică și în majoritatea domeniilor, victoria nu este niciodată amară iar înfrângerea este totdeauna dezagreabilă .

În mediul de afaceri există multiple mărturii ale unor întreprinzători care au eșuat lamentabil. Dar a nu reuși nu înseamnă să pierzi.   În folclorul din Silicon Valley se spune că înainte de a reuși trebuie să fii capabil să  ai cel puțin un eșec. Greșeala poate fi remediată,  dar ceea ce ai pierdut este bun pierdut.

Rămâne totuși problema să reușești să pierzi fără să te afecteze stigma socială.

“Losers” este un documentar în opt episoade pe Netflix care prezintă  sportivi de mare performanță puși în situații de eșec și lecțiile de viață oferite de nereușite. Trăim într-o lume în care “câștigătorul ia totul” iar înfrângerea este ceva rușinos, chiar ridicol. Reacțiile negative la marile nereușite sportive au apărut chiar de la începuturile sportului. Dacă în tările dezvoltate în materie de sport reacțiile negative legate de nereușitele sportive sunt din ce în ce mai estompate, la noi înfrângerile sunt în continuare  asociate cu rușinea, slăbiciunea sau ridicolul.

Acum, în compariție cu trecutul, criticismul este mai accentuat pentru că media și internetul au dat posibilitatea fanilor să cunoască mai multe despre sportivi, reproșurile au   devenit mai personale. Copii încep sportul mai devreme și este dificil pentru ei să gestioneze criticismul mai ales când li se cere rezultat în primul rînd.

Mai mult, există  puține opțiuni la îndemână când apar accidentări sau   când copii devin frustrați sau plictisiți de sportul pe care îl practică. Faptul de a avea mai puține opțiuni intensifică durerea resimțită de criticism. În aceste momente se vede importanța tăriei mintale care poate transforma agonia eșecului într-un triumf.

Unul din avantajele participării în programe sportive este că se intensifică procesul de învățare a unor situații de viață prin faptul că apar situații de presiune care dezvoltă concentrarea și gândirea obiectivă. Apar paternuri de gândire adaptativă  care se  preiau din sport și se aplică în  scenarii de viață reală, cum ar fi să-ți păstrezi controlul emoținal în timpul examenelor sau cum să gestionezi un conflict la locul de muncă.

Intensitatea unei confruntări crează oportunități pentru sportivi să-și dezvolte abilități comportamentale cum ar fi cele cerute pentru a construi relații puternice între coechipieri, abilități care se pot generaliza în viața reală.  

Mai multe despre valențele terapeutice ale nereușitelor în numărul viitor.

                                                                                                                               dr. Marius Crăciun

                                                                                                                                        psiholog